un material de Conf. Dr. Ing. Ioan STANGU, Directorul D.C.G.P.M.

        Activitatea desfăşurată de acest specialist în ultimii ani, redusă numai la efectuarea de măsurători de teren, pentru aplicarea legii 18/19 cu mijloace uneori rudimentare, a creat o falsă imagine a specialistului în cadastru şi a domeniului însuşi.

        În sens larg, registrul în care se ţine evidenţa bunurilor imobile, poartă denumirea de „cadastru”.

        Denumirea apare pentru prima dată într-un document din anul 1185, găsit la Veneţia sub forma „catastico”. Însă el s-a impus în secolul al XVII şi din Ialia a trecut în Franţa sub forma „le cadastre”, în Germania şi Austria sub forma „der Kataster”. În ţara noastră el apare la începutul sec. XIX, adaptat foneticii limbii române, sub forma de „cadastru”.

        Preocupări în acest sens au fost şi sunt şi în prezent în ţara noastră.

Rol şi cerinţe

        Pământul - ca resursă principală de asigurare a hranei şi folosirea lui raţională a devenit astăzi problema de bază a însăşi existenţei umane.

        Potrivit acestor cerinţe, rolul cadastrului a devenit determinant în activitatea umană de folosire a resurselor mediului înconjurător.

        Cadastrul - prin ceea ce reprezintă el în epoca contemporană, respectiv evidenţa tehnică, economică şi juridică a tuturor bunurilor imobile (pământ, ape, păduri, construcţii etc.), a constituit şi în ţara noastră o preocupare esenţială.

        Condiţiile economice, sociale şi politice în care s-a aflat ţara noastră în decursul timpului, n-au permis realizarea cadastrului aşa cum s-a întâmplat în marea majoritate a ţărilor dezvoltate. Practic, în România nu există în prezent cadastrul naţional, nu există ordine în avuţia naţională.

        În teritoriul ocupat de imperiul austro-ungar, înainte de primul război mondial, a existat o evidenţă cadastrală, limitată însă la acele vremuri, care nefiind întreţinută în timp şi-a pierdut valabilitatea.

        Din nefericire aceeaşi situaţie este şi în zilele noastre, însă la o scară mult mai mare, cu peste 2 milioane de procese pentru pământ!

        Legea cadastrului din 1938, n-a mai putut fi aplicată decât parţial, din cauza războiului al II- lea mondial şi urmărilor sale.

        În perioada care a urmat, nu s-a mai pus problema realizării cadastrului, în conţinutul său, datorită înlocuirii abuzive a dreptului de proprietate privată cu proprietatea de stat.

        După schimbările produse în societatea Românească începând cu anul 1989, când printr-o serie de acte legislative, inclusiv legea 18/1991 privind „fondul funciar”, a fost reinstalat dreptul de proprietate privată asupra bunurilor abuziv confiscate, s-a pus din nou problema unei noi legi a cadastrului.

        O nouă lege a cadastrului era cu atât mai necesară, cu cât prin apariţia legii 18/1991 şi restituirea dreptului de proprietate asupra pământului şi a altor bunuri imobile, trebuia să se instituie ordinea în avuţia naţională.

        Ori, lipsa acestei legi un timp îndelungat, precum şi aplicarea ei necorespunzătoare din momentul apariţiei (1996) până în zilele noastre, a avut şi are din nefericire multiple implicaţii negative, printre care:

        Dintre acestea, situaţia cea mai dramatică o constituie existenţa milioanelor de procese pe rol, prin care oamenii implicaţi în aceste acţiuni juridice, cheltuiesc enorm din venitul lor şi aşa destul de redus, în avantajul celor interesaţi în a menţine starea de haos în avuţia naţională, de pe urma căreia să se îmbogăţească cu neruşinare.

        Aceasta este starea în care ne aflăm acum la începutul mileniului III, faţă de ţările în care cadastrul există de circa 200 de ani!

        De ce această situaţie? Răspunsul este unul singur: nu există interes în aplicarea legii cadastrului, care are, iată 5 ani de la apariţie.

        Obligatoriu pentru cine? Pentru stat care este principalul responsabil de realizarea cadastrului naţional.

        Pe de altă parte, cea de a doua componentă a legii „Publicitatea imobiliară”, prevede la art. 20: „Publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidenţă al cadastrului general, are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor şi faptelor juridice referitoare la imobilele din aceleaşi localităţi.

Cartea funciară, în esenţa, ei constituie sistemul unitar final de evidenţă tehnică, economică şi juridică a bunurilor imobile, care consfinţeşte dreptul de proprietate.

Pe baza acestei legi au fost create începând cu anul 1997 şi instituţiile de specialitate pentru aplicarea legii.

Astfel la nivelul naţional există „Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, (ONCGC), iar la nivel judeţean Oficii similare (OJCGC). Pentru întocmirea cărţii funciare au fost înfiinţate Birouri de Carte Funciară, pe lângă fiecare Judecătorie teritorială.

Aşa dar, cadrul legal şi organizatoric există, dar aplicarea legii întârzie.

Concluzia este una singură: opoziţia faţă de asigurarea ordinii în avuţia naţională este destul de puternică, fiind în continuare sprijinită şi susţinută de cei interesaţi în această stare de haos.

        OMUL – fiinţă raţională, trăieşte şi îşi asigură existenţa, folosind resursele naturale ale planetei Terra, în cadrul societăţii umane pe care a creat-o în decursul timpului.

        Evoluţia societăţii umane pe Terra, diferită în timp şi spaţiu, cerinţele impuse de asigurarea hranei, de asigurarea condiţiilor de locuit, etc au determinat apariţia unui ansamblu complex de construcţii, care constituie ceea ce denumim resursele artificiale.

        Printr-o ipoteză simplificatoare, putem reprezenta mediul înconjurător al societăţii umane fig. 1, care include cei trei factori, astfel:

Interacţiunea factorilor PTC

        O analiză elementară actuală asupra factorilor principali ai mediului înconjurător, ne permite următoarele concluzii:

        Interdependenţa şi interacţiunea celor trei factori care se manifestă ca implicaţii logice într-un sistem cibernetic cu feed-back, de forma: populaţie ® resurse naturale ® resurse artificiale ® populaţie, determină şi impune sistemul de reglare şi autoreglare, pentru menţinerea echilibrului întregului sistem – mediul înconjurător.

Protecţia mediului înconjurător

        OMUL- în lupta sa cu natura pentru a-şi asigura existenţa, consumă resurse naturale, crează resurse artificiale şi bunuri de scurtă durată pentru asigurarea hranei.

        Din nefericire, în această luptă dintre OM şi NATURĂ, se produc multiple dezechilibre, care au ca rezultat degradarea, uneori ireversibilă, a elementelor de bază ce compun mediul înconjurător; solul, apa, vegetaţia, fauna şi altele.

        Stoparea acestui fenomen a devenit în zilele noastre problema de bază a existenţei umane pe Terra.

        Organisme naţionale şi internaţionale se preocupă intens de acest fenomen prin măsuri şi acţiuni specifice, prin dezbaterea acestui complex de probleme în diferite foruri, începând cu ONU şi organismele sale specializate.

Cadastru – 2014

        Este tocmai rezultatul unor astfel de întâlniri şi dezbateri la nivel internaţional în care un rol important este deţinut de FIG – Federaţia Internaţională de Geomatică în colaborare cu organisme specializate ale ONU.

        În esenţă acest program conţine recomandări privind evidenţa pe baze moderne a resurselor naturale şi artificiale, de care dispune societatea umană, folosirea acestora corespunzător cerinţelor dezvoltării durabile şi protecţia mediului ca rezultat al folosirii controlate a resurselor.

        Evidenţa resurselor, prin programul Cadastru – 2014, a devenit o necesitate determinată de procesul tehnologic extraordinar al societăţii umane contemporane, de schimbările sociale, economice şi politice deosebite care au loc, de fenomenul globalizării etc., toate cu implicaţii asupra mediului înconjurător.

        Globalizarea activităţii umane, este un fenomen determinat de factorul cel mai dinamic al mediului înconjurător, respectiv populaţia, a cărei activitate pentru asigurarea hranei în principal, trebuie controlată pentru a preveni deteriorarea mediului său de viaţă.

        În acest context, evidenţa resurselor în cadrul unui program, a determinat problema principală a societăţii umane moderne în etapa actuală.

        Acest program – intitulat Cadastru 2014 are la bază sistemul cadastral actual, existent în ţările unde a fost realizat, sistem care urmează a fi modelat informaţional şi completat cu elemente specifice de gestiune a resurselor şi de protecţie a mediului înconjurător.

    Dintre elementele caracteristice ale acestui program sunt de menţionat următoarele:

        Acest program conceput de forurile internaţionale în 1994, pentru un orizont de 10 ani, respectiv pentru anul 2014, când se consideră că va deveni operaţional, a fost discutat anual la întâlniri internaţionale cu participarea unor mari specialişti în domeniu, inclusiv a organismelor specializate ale ONU.

        Tema Congresului XXI a FIG, din anul 2002, care va avea loc la Washington, intitulată: „Geomatics and Property Valuation for Global Sustainable Development”, este cât se poate de sugestivă în ceea ce priveşte rolul acestui domeniu în dezvoltarea durabilă a Societăţii umane.

Bibliografie

xxx Legea Cadastrului şi a Publicităţii Imobiliare, Nr. 7 din 13 martie 1996.